De cîte ori am scris despre casa asta! Dacă cititorii s-au plictisit să audă despre ea, n-aibă nici o grijă: astă-seară m-am dus să o văd pentru ultima oară. Prin Internet circulă de cîteva ore înştiinţarea trimisă de Nicuşor Dan, în numele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul“, că mîine se demolează trei case de pe strada Christian Tell, numerele 16 A şi B şi 18. Vor începe să huruie excavatoarele şi buldozerele. S-ar zice că trăim sub ameninţarea nimicirilor. Se dărîmă şi munţii, se distrug şi casele... Încă din 2009 durează lupta în jurul acestor clădiri, dintre care primele două au o incontestabilă valoare de monument istoric, recunoscută printr-un studiu alcătuit de Ordinul Arhitecţilor din România. În total sînt 9, cele contra cărora se înverşunează marele proiect al firmei de arhitectură Sorin Gabrea, fost arhitect-şef al Capitalei, toate în acelaşi cartier dintre Piaţa Romană şi Piaţa Amzei. E adevărat că acolo este o zonă protejată (PROTEJATĂ, da!). Nesocotirea unui regulament urbanistic fără probleme a devenit obişnuită. Chemăm investitorul străin şi, cînd vine, vede ocazia de a cumpăra, ca să o demoleze, casa veche în locul căreia se va ridica un bloc de birouri, sau de locuinţe scumpe, sau un hotel.
DE ACELASI AUTOR Un petec de plan Fantoma unui cinema Cu rea-voinţă Turist de duminică Pe Christian Tell, la nr. 16, se află o casă unică în Bucureşti ca armonie discretă a arhitecturii. A construit-o în 1895 Oscar Benisch (1866-1925), fiu de arhitect şi el însuşi arhitect, ale cărui rude aveau proprietăţi în preajmă, iar familia sub numele căreia era cunoscută această vilă se numea Patzelt. La începutul secolului, acolo locuia Alexandru I. Ghika (1862-1915), pictor, unul din sateliţii artei franceze la noi. Prieten cu Toulouse-Lautrec, aşa spune legenda, pe care îmi vine s-o cred, fiindcă erau de-o vîrstă, amîndoi dintr-un mediu aristocratic, iar Ghika
