Desi nu intrevad o ispravire prea degraba a actualei agonii legate de proiectul Legii statutului minoritatilor nationale din Romania, cred ca este de datoria mea sa sintetizez, inca si inca o data, principalele observatii ce se pot aduce acestui proiect, din perspectiva unei persoane ce se autocaracterizeaza ca fiind, cel putin in acest domeniu, atit oarecum competenta, cit si oarecum de buna credinta.
Desigur, aceste pagini nu implica in vreun fel institutia guvernamentala unde lucrez in prezent (Departamentul pentru Relatii Interetnice -n.r.), si nici alte persoane sau organizatii.
Problemele pe care proiectul de lege le ridica sint atit politice, cit si teoretice, ideologice, morale etc.; in principal, proiectul se face vinovat de (a) adoptarea unui punct de vedere ce nu are in vizor individul, persoana, ci colectivitatile, "comunitatile nationale", si de (b) instaurarea monopolului de reprezentare al organizatiilor deja prezente in Parlament si in Consiliul Minoritatilor Nationale.
Aditional, acest proiect, insusit de catre Guvernul Romaniei, respins de Senat si aflat in prezent in dezbaterea Camerei Deputatilor, (c) se fereste sa pomeneasca problematica dublei (sau multiplei) apartenente etnice, a casatoriilor mixte, a libertatii persoanei de a-si asuma, de-a lungul vietii, succesiv sau simultan, mai multe apartenente etnice (sau religioase) etc. (...)
De departe cea mai importanta obiectie ce o pot aduce proiectului de lege o reprezinta faptul ca se promoveaza in mod constant "dreptul comunitatilor", in dauna principiului esentialmente liberal al dreptului persoanelor apartinind minoritatilor nationale.
Institutionalizarea unei asemenea perspective colectiviste (prin CNAC-uri etc.) ar conduce, dupa parerea mea, la un viraj ideologic inspre nationalismele secolului al XIX-lea, viraj de care cred ca ne p