Desi constituie un document al carui continut intereseaza în egala masura elitele si cetatenii de rand, iar textul sau, atat în versiunea preliminara (din 21 februarie 2006), cat si în cea definitiva (din aprilie 2006), a fost postat pe site-ul Administratiei Prezidentiale, noua Strategie de Securitate Nationala nu a beneficiat de o autentica dezbatere publica aplicata. Mesele rotunde dedicate textului sau initial, de catre o serie de organizatii nonguvernamentale sau mediul academic, au reunit un numar fatalmente restrans de experti, ziaristi si oameni politici. Mai mult decat atat, ca mai întotdeauna cand romanii discuta despre lucruri esentiale ce vizeaza interesul national, unele din luarile de pozitie pe marginea proiectului Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei (proiectul SSNR) au fost marcate de numeroase confuzii si omisiuni, precum si de o regretabila politizare, de natura mai degraba a denatura continutul documentului decat a informa asupra lui. S-a ajuns pana într-acolo încat unii ziaristi si oameni politici au facut referire la prevederile - pe atunci înca secretizate - ale proiectelor de legi privind siguranta nationala, suspectate ca vor sa reintroduca politia politica prin dreptul ofiterilor de informatii de a participa la demararea unor anchete, luand ca pretext proiectul SSNR - desecretizat - unde asemenea prevederi nu existau. Alti „specialisti“ s-au lansat în „critici de dragul criticii“, precum cea a utilizarii în proiectul SSNR a notiunii de „buna guvernare“. Faptul ca notiunea în cauza reprezinta un element central al Strategiei Europene de Securitate nu i-a împiedicat pe acesti critici de ocazie sa o repudieze ca neavenita - fie pe considerentul ca utilizarea sa în cazul unei tari NATO precum Romania ar fi o greseala principiala, fie pe acela ca expresia ar denota un deficit la capitolul consolidare democratica! Dupa adoptarea, în april