SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Mi-am pus la punct apartamentul în care locuiesc lucrînd într-un fel de transă perfecţionistă mai multe săptămîni, dar la glaful unei ferestre m-am oprit şi l-am lăsat aşa, neterminat, vreme de unsprezece ani. Bineînţeles că soţia m-a bătut la cap: Nu termini odată şi fereastra aia? La fel de inexplicabil, într-o după-amiază am lăsat baltă o treabă care trebuia musai să fie dusă pînă la capăt şi am montat glaful care, cum ziceam, a zăcut pe balcon unsprezece ani.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Mi-am pus la punct apartamentul în care locuiesc lucrînd într-un fel de transă perfecţionistă mai multe săptămîni, dar la glaful unei ferestre m-am oprit şi l-am lăsat aşa, neterminat, vreme de unsprezece ani. Bineînţeles că soţia m-a bătut la cap: Nu termini odată şi fereastra aia? La fel de inexplicabil, într-o după-amiază am lăsat baltă o treabă care trebuia musai să fie dusă pînă la capăt şi am montat glaful care, cum ziceam, a zăcut pe balcon unsprezece ani. Ce-a fost în mintea mea nu-mi dau seama, însă e clar că e vorba despre un destin al situaţiilor. Noi, românii, avem geniul neterminărilor. Sîntem deasupra tuturor la ingeniozitatea cu care începem totul, dar la continuări şi la terminări mergem pe mîna sorţii. I-a fost scris acelui glaf să fie aşezat la locul lui într-o marţi, la 19 septembrie 2001. Am notat data şi ora pentru că, după ce am încheiat lucrarea, m-am gîndit mult la pricinile ei nedesluşite. În marţea aceea, am simţit în modul cel mai imperios cu putinţă că trebuia să sfîrşesc ce începusem cu atîta entuziasm cîndva. Probabil şi pentru că în unsprezece ani apartamentul suferise o mulţime de deteriorări care reclamau un alt ciclu de intervenţii. Concluzia ar fi că lucrurile n-au un singur destin, ci o înlănţuire şi că un al doilea destin, ca să se manifeste, impune să fie dus pînă la ultimele consecinţe ce