Jason Reitman s-a confirmat drept unul dintre regizorii mei preferaţi. E drept că nu am văzut decît două filme făcute de el, Juno (2007) şi, recent, Up in the Air (2009). Despre cel dintîi am mai scris: pe lîngă muzica specială, felul în care filmul tratează o poveste ce altădată ar fi fost tragică (cea a unei adolescente care rămîne însărcinată în liceu şi se hotărăşte să-şi dea copilul spre adopţie) – cu graţie, umor şi firesc – e neobişnuit şi reconfortant.
Up in the air (Sus în aer) – cu George Clooney, Vera Farmiga şi Anna Kendrick, scenariul Jason Reitman şi Sheldon Turner, după un roman de Walter Kirn – nu are nici o legătură, ca subiect, cu Juno. Ca modalitate de abordare, şi anume una neconvenţională, rezonează. Şi, mai mult de atît, filmul tratează multe din temele culturii populare şi ale consumului.
Personajul interpretat de Clooney (Ryan Bingham) are mai multe pălării (termen aparent facil şi plăcut limbajului casual-office): una foarte antipatică, de... „concediator“. Cuvînt greoi, care desemnează pe cineva care concediază, în cazul de faţă, prin procură. Pentru altcineva. Aşa cum personajul lui Clooney însuşi spune în film, o persoană care dă afară oameni din companie în locul unor şefi laşi, ce se tem de reacţiile posibile ale celor concediaţi. Şi o alta de... zburător. Nu în accepţia heliade-rădulesciană, de iubit semifictiv care ţi se arată în vis, la vîrsta la care eşti coaptă pentru aşa ceva. Ci de individ care zboară, la propriu, foarte mult cu avionul.
„Mişcarea este viaţă“ – spune Ryan Bingham într-o conferinţă intitulată „Ce ai în rucsac?“, pe care personajul o ţine periodic în diverse state americane. Evident, rucsacul este metafora vieţii, dar şi a noastră, pe care o/ne încărcăm cu diverse accesorii inutile. De care trebuie să avem tăria să ne debarasăm: „Lăsaţi totul să ardă şi imaginaţi-vă trezindu-vă mîine fără nimi