Din varii motive întrecerile sportivilor cu grade diferite de handicap nu prea sunt prezentate, nu sunt subiecte “fierbinţi”, nu sunt atractive, nu fac rating, cu toată că exemplele oferite de aceşti oameni sunt, nu puţine, de-a dreptul înălţătoare.
Cu ceva timp în urmă, 20 sau 25 de ani, un grup de atleţi, handicapaţi locomotor au oferit lumii un exemplu zguduitor. Unul dintre participanţii la cursa de 200 metri a căzut când mai avea de parcurs 35 – 40 de metri până la linia de sosire. Secvenţa a fost urmărită cu sufletul la gură de spectatorii prezenţi în tribună. Parcă vorbiţi, parcă înţeleşi, ceilalţi competitori care mai aveau de parcurs câţiva metri pentru a termina cursa s-au întors la sportivul căzut, l-au ajutat să se ridice şi, în tunetul de aplauze ale tribunelor au trecut toţi linia de finiş!
Grandios exemplu de solidaritate omenească pornită din inimile şi sufletele sportivilor loviţi de neşansa vieţii. ”Admiraţia” diriguitorilor din sportul românesc, a societăţii naţionale de televiziune şi a celorlalte posturi particulare tv şi radio, pentru această categorie de oameni este absolut şi categoric insignifiantă, redusă aproape la zero! Dacă un om, sportiv sănătos, întreg fizic şi psihic, munceşte mult, foarte mult pentru a obţine rezultate meritorii într-un anume domeniu sportiv, aceşti nevăzători sau cu proteze în loc de picioare, mâini, ţintuiţi în cărucioare sau alte aparate depăşesc puterea de înţelegere a efortului de către noi, cei mulţi şi sănătoşi, întregi! În lungul timpului, numai oamenii cu adevărat plini de înţelegere şi nobleţe s-au ataşat ideii generoase şi pline de umanism, dezvoltând handicapul până la faza întrecerilor olimpice!
Anul acesta, la Londra, între 29 August până pe 9 Septembrie se vor derula aceste tradiţionale întreceri sportive la 21 de probe (tir cu arcul, atletism, echitaţie, haltere, scrimă, tenis d
