Zigu ORNEA Romania fusese, pe vremuri, nu numai tara de unde se pleca, ci si una unde strainii veneau sa se stabileasca, facindu-si aici stralucite cariere, pentru a se contopi cu tara, asimilindu-se. Erau vremuri frumoase, fie la inceputurile Romaniei moderne cind totul era de construit si inaltat, creindu-se edificiul unei tari innoitoare, fie mai incolo. Fireste ca multi, foarte multi tineri studiosi plecau in strainatate pentru a se specializa, luindu-si un doctorat. Dar cei mai multi se inapoiau, facind aici - daca erau dotati - stralucite cariere, devenind personalitati ale vietii stiintifice. Altii, straini, veneau ei la noi intru aceleasi scopuri, unii realizindu-se ca personalitati in diferite domenii. Si, sa adaug, cei mai multi au gasit aici un mediu favorabil implinirii lor. Sa evoc, fireste succint, citeva astfel de personalitati, cu titlu de exemplu. M-as opri mai intii la Carol Davila. Era francez, nascut in 1820. Si-a luat doctoratul in medicina in 1852, la Facultatea de Medicina din Paris. Chiar imediat dupa absolvire, afla de invitatia domnitorului Barbu Stirbei adresata absolventilor in cautarea unor tineri specialisti in formare. Carol Davila nu pregeta sa dea curs invitatiei. In 1853 vine la Bucuresti. Domnitorul, cu care poarta o lunga si fructuoasa conversatie, dorea sa se organizeze in Muntenia un serviciu medical modern, pornindu-se de la nevoile ostirii. Davila propune domnitorului pur si simplu crearea unei scoli de medicina, care sa pregateasca, in tara, viitori medici. Se pare ca propunerea n-a fost gasita potrivita sau s-a incheiat prea devreme, in octombrie 1853, prima domnie a lui Stirbei. Davila nu renunta la proiect. Aduna, din proprie initiativa, 60 de elevi si, la 8 decembrie 1854, deschide Manastirea Mihai-Voda din Bucuresti, Scoala de medicina. Stirbei, reintors pe tron in septembrie 1854, gaseste initiativa foarte buna inc