Tradiţia populară cere ca în Joia Mare fetele să fi terminat deja de tors cânepa, iar cămăşile înflorate să fie gata de a fi purtate în ziua de Paşte. De asemenea, se plămădesc colacii ce vor fi împărţiţi alături de alte bucate de post. Mai mult, dimineaţa şi seara se fac focuri în curte pentru sufletele răposaţilor care se întorc la vechile lor case. Pitite sub streşine vor sta până la Înălţare, veghind asupra celor din case.

În Joia Mare se înroşesc ouăle, câteva vor fi duse la biserică, iar celelalte vor aştepta să fie ciocnite la Înviere. Pe vremuri se îngropa un ou roşu la marginea satului pentru a feri gospodăriile de grindină.

Hrană pentru suflet

În Vinerea Mare nu se mănâncă şi nu se bea nimic până la apusul soarelui, motiv pentru care această zi mai poartă şi numele de Vinerea Seacă. Nu se coace nimic, nici măcar pâine nu se face, căci s-ar năpusti toate lighioanele pământului. În schimb, este bine ca toţi oamenii să se scalde într-o apă curgătoare ca să nu se lipească nici o boală de ei.

În Sâmbăta Paştelui casele miros a pască şi cozonaci, alimente ritualice fără de care nu poate fi închipuită această sărbătoare. Pasca poate fi rotundă, precum scutecele lui Iisus, sau dreptunghiulară, forma mormântului în care a fost aşaezat. Întotdeauna ea va fi împodobită cu o cruce, ce va fi păstrată pentru a fi folosită la vreme de nevoie. Cojile de ouă se aruncă într-o apă curgătoare ca să ajungă şi la blajini, oameni cu mare credinţă în Dumnezeu care trăiesc într-o cu totul altă lume. Doar aşa ei află că a venit vremea Paştelui şi se pot pregăti cum se cuvine. În noaptea aceasta se deschide cerul, iar cel care va vedea minunea va putea cere orice vrea de la Dumnezeu, căci va primi cu siguranţă.

În ziua de Paşte, primul lucru pe care-l fac oamenii este să se spele cu apă în care s-au pus ouă roşii (ca să fie sănătoşi ş