Iată că se împlinește o lună de cînd mă aflu în Groningen, oaspete al unei facultăți umaniste (o să-i spun aici doar pe numele mic, Facultate, pentru că nu au importanță denumirea şi nici profilul). Este, așadar, vremea unui prim „bilanț“, adică o serie de impresii pe care vreau să le împărtășesc; inițial, am vrut să fac o comparație cu o facultate din România, dar am renunțat, pentru că sînt prea multe de comparat. Trebuie spus, de la început, că Groningen este un oraș studențesc, avînd în total vreo 46.000 de studenți, la o populație de aproximativ 190.000 de locuitori, și o lungă tradiție universitară: de la 1614. A fost de multe ori votat „one of the best student towns in the world“. Facultatea este situată într-o clădire istorică, din centrul Groningenului, fosta Judecătorie a orașului, care mai păstrează încă intactă sala de judecată originală, folosită acum pentru conferințe sau diverse prezentări. Iar unele celule de la subsol, în care erau ținuți acuzații, transformate în săli moderne de studiu, dotate cu computere, mai au încă la uși vizorul invers, prin care gardianul privea înăuntru. În facultate, fiecare cadru didactic are biroul său. Managerul, pe al său. Personalul auxiliar, cam două persoane într-un birou comun. Postdoctoranzii și doctoranzii (care sînt încadrați la staff, nu la studenți) au, fiecare, biroul lor individual, rafturi pentru cărți, computer și telefon personal. Toate computerele sînt conectate la rețeaua facultății, care-ți permite accesul nu doar la toate bazele de date existente, ci și la aparatura auxiliară, cum ar fi un multifuncțional extrem de performant și rapid: există imprimantă, copiator și scanner, cu o funcție extrem de utilă – după ce scanezi, printr-o apăsare de tastă trimite materialul scanat direct în căsuța de e-mail. Facultatea are o bibliotecă proprie, într-o încăpere nu foarte largă, dar destul de lungă, desfășu