Beneficiind de scurta liberalizare politica a sfirsitului anilor saizeci, Virgil Nemoianu obtine o bursa doctorala (1969-1971) in California, la San Diego. Este perioada marilor miscari studentesti din spatiul occidental - atit european, cit si american. Anul acesta, Virgil Nemoianu, unul dintre cei mai importanti anglisti si comparatisti romani contemporani, cu o cariera academica impresionanta in Statele Unite, implineste saptezeci de ani. Cu putine exceptii (revista Vatra care pregateste un numar omagial si Universitatea ieseana care a hotarit, inspirat, sa-i confere profesorului titlul de doctor honoris causa), lumea noastra culturala are alte preocupari mai urgente decit acordarea unei minime atentii unuia dintre primii cercetatori care au inteles si demonstrat modernitatea romantismului european. Nu trebuie sa intre insa nimeni in panica, nu voi face aici o analiza culturala sau filologica. Evenimentul m-a determinat doar sa reaiu volumul autobiografic al distinsului teoretician, Arhipelag interior, publicat, la noi, in 1994, la Editura Amarcord (?!), dar scris in anii optzeci, cind exilul (fara posibilitatea revenirii in tara de origine) parea pentru Virgil Nemoianu o chestiune definitiva. Cartea depaseste conturul unui simplu peisaj memorialistic, constituind, macar pe parcursul capitolelor dedicate experientei americane a autorului, o exceptionala incursiune mentalista in deliciile si supliciile intelectualului emigra(n)t sau, mai corect zis, ale individului (european) care, prin jocul destinului (american), devine bilingual si bicultural ("euro-american", cum ar veni). Beneficiind de scurta liberalizare politica a sfirsitului anilor saizeci, Virgil Nemoianu obtine o bursa doctorala (1969-1971) in California, la San Diego. Este perioada marilor miscari studentesti din spatiul occidental - atit european, cit si american. Tinarul univeritar roman (care calator