Cind echipa Romaniei este umilita pe teren propriu de un adversar de mina a patra, gindurile rele nu au cum sa nu se cuibareasca in minti. Romania - Lituania 0-3. La un asemenea scor, la o asemenea evolutie, este aproape imposibil ca gindurile rele sa nu insoteasca pandaliile. Precedentele evocate sint nesemnificative. Romania - Bulgaria 0-3, in 1990. Un meci venit dupa o frumoasa calificare la un turneu final mondial, urmata de o comportare destul de onorabila pe terenurile europene. Insa fotbalul romanesc traia pe atunci ineditul tranzitiei spre sportul profesionist, iar convocarea sub arme a unei nationale adusa aproape in intregime de prin strainataturi era ceva nou pentru noi. In plus, Romania si Bulgaria erau echipe de valoare apropiata, lucru care s-a dovedit fara tagada la Cupa Mondiala 1994. A mai fost un precedent, de care nu s-a amintit, Romania - Danemarca 2-5, la Bucuresti, in 2003, pentru Europeanul din Portugalia. Un meci nenorocit, cu un adversar de marca, in care Romania a jucat bine pina cind a primit doua goluri stupide si s-a rupt totul. Esecul de la Cluj este, fara tagada, cel mai rusinos din istoria nationalei Romaniei, daca luam in consideratie speculatiile facute acum 41 de ani dupa acel 1-7 cu Elvetia, la Zürich. Nu este sinonim cu ratarea unei calificari, desi, absolut sigur, aceasta isprava cu Lituania va cintari enorm in economia traseului spre Africa de Sud. Insa infringerea cu 0-3 pe teren propriu in fata unei nationale din urna a patra valorica, invinsa de Romania de opt ori din opt jocuri, nu accepta nici o explicatie. O zi de gratie a balticilor? Lituania nu a aratat nimic in afara de trei suturi de gratie si o daruire extrema, caracteristica celor care nu au nimic de pierdut. Absenta lui Chivu si Mutu? Romania a aratat, in citeva rinduri, ca poate juca si fara liderii sai si, in orice caz, o asemenea explicatie ar capata gir de scuza