George Topîrceanu, un poet pe nedrept considerat "minor", a spus-o foarte bine şi foarte sugestiv în parodia sa după Al. Depărăţeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură / Lumea-njură / Pe agentul sanitar, / Şi-l întreabă fără noimă / ŤCe-ai cu noi, mă? / Pentru ce să dăm cu var?»". În faţa a tot ceea ce înseamnă "măsuri", reacţiile noastre se împart între refuz făţiş şi dorinţă ascunsă de a găsi o soluţie de neaplicare. Şi, mai ales, avem un dispreţ suveran pentru tot ce înseamnă proceduri. "Agentul sanitar" e metafora modernităţii pe care întîrziem să ne-o asumăm, aşa încît Roman Herzog, fostul preşedinte al Germaniei, are întrucîtva dreptate: aderarea României şi Bulgariei este o mare farsă. Chiar dacă, pe hîrtie, am bifat criteriile aderării, chiar dacă vom reuşi, în ultimul moment, să doborîm în strigăte de victorie ultimele "steguleţe roşii" ce mai pătează "vocaţia noastră europeană", în faţa statutului de modernitate riguroasă, pe care ne-o oferă intrarea în UE, avem reacţia de neîncredere amestecată cu stupoare şi ceva şmecherie a ţăranului faţă de "agentul sanitar". Farsa este că ştim la perfecţie să "zicem ca ei, dar să facem ca noi". Şi nici măcar nu putem fi învinovăţiţi pentru asta, aşa cum nu-i poţi învinovăţi pe nemţi că sînt ordonaţi ori pe italieni că au il piacere di vivere: e naturelul nostru simţitor.

Extinderea gripei aviare a căzut, fatal, peste mîndria noastră de a ne fi însuşit comportamentul european: după ce se stinseseră toate focarele, taman ce apucaseră miniştrii noştri să spună că "apărăm Europa de aviară" precum odinioară o apăram de turci şi tătari. Nu s-a nimerit. Fermi peste poate în condiţii de criză, sîntem delăsători în viaţa de toate zilele, aşa că implacabilul virus şi-a croit drum, relativ uşor, printre obiceiurile noastre de a fenta procedurile şi de a ne lua de piept cu "agentul sanitar". Reacţionăm ţărăneşte, în virtutea ex