Universitatea Craiova furnizează acum, în pauza competiţională, subiecte consistente presei sportrive. Subiecte care, altfel, ar fi fost capabile să concureze chiar şi cele mai drăceşti confruntări ale campionatului. Situaţia financiară catastrofală în care se află clubul oltean şi consecinţele dezastruoase pe care aceasta le-ar putea genera reprezintă teme tratate pe alocuri cu oarecare voluptate. Nimeni nu poate nega gravitatea extremă a situaţiei în care se află Universitatea Craiova şi, implicit, nebunul de Mititelu. Dar câtă vreme răposatul nu şi-a dat ultima suflare, câtă vreme mai există soluţii de supravieţuire, freamătul lacom al hienelor, clocotul pizmaş al proştilor şi bucuria hidoasă a dricarilor nu se justifică.
Universitatea Craiova nu este decât victima lucrării pătimaşe a unor indivizi stupizi. Iar acum, la ceas de cumpănă, pentru salvarea Universităţii, raţiunea ar putea lucra chiar mai eficient decât cele câteva milioane de euro care i-ar fi necesari lui Adrian Mititelu pentru ieşirea din impas.
Războiul dintre Antonie Solomon, primarul Craiovei, şi Adrian Mititelu, patronul clubului, a rămas în memoria colectivă prin adânciturile sale de un penibil desăvârşit. Primarul ar fi vrut să poarte Universitatea Craiova la butoniera fuduliei sale partinice şi majoritare. Adrian Mititelu n-a acceptat să-l împopoţoneze pe primar cu o aşa favoare deoarece, mă înţelegeţi, avea şi el o butonieră pentru care pretindea respect, chiar dacă aceasta era doar una particulară şi patronală. Şi cum pentru cei doi, olteni ţâfnoşi din fire, nu putea exista soluţia împreunării în pace, pe o cale de mijloc, Solomon şi Mititelu au început să se lucreze la interese. Solomon n-a mai ajutat echipa cu fonduri municipale. A preferat să cheltuiască banii pe albume locale şi odrasle prezidenţiale. Apoi, s-a ales şi cu domiciliu provizoriu pe la mititica, inst