Profesorul de matematică Cornel Noană este directorul Colegiului Naţional „Unirea” din Focşani, o unitate de învăţământ de elită. În 2006 a fost numit director adjunct al Colegiului Naţional „Unirea”, iar din 2008 director.

Reporter: Cum vă simţiţi în calitate de director al unui liceu de top?

Cornel Noană: În primul rând este destul de complicat. Nici nu ştiu cât conştientizez că sunt director. Sufleteşte, încerc să fac aceleaşi lucruri pe care am încercat să le fac şi când eram profesor. Cred că mai degrabă aş accentua faptul că fac parte din colectivul unui liceu de top. Înseamnă foarte multe responsabilităţi şi dincolo de mândrie, că ai fi ipocrit să spui că nu eşti mândru să fii profesor la un liceu de top şi nu eşti mândru de ce elevi ai, înseamnă şi foarte multă responsabilitate.

R: Ce schimbări aţi observat în liceu în decursul mandatului dumneavoastră?

C.N.: Greu de spus. Liceul Unirea după 1989 a intrat într-un parcurs de creştere. Avea de unde pentru că, pentru cei care nu ştiu, a existat o perioadă în care nu a fost liceu teoretic, a fost liceu industrial şi dincolo de a nega meritele profesorilor din acea vreme, au fost absolvenţi de frunte ai liceului. Chiar de era liceu industrial, au devenit profesori sau doctori în matematică, doctori în inginerie, în filozofie. Sunt scriitori care au terminat Liceul „Unirea” în perioada aceea cruntă, cu ghilimelele de rigoare. Noi a trebuit să revoluţionăm un pic ideea despre şcoală în 1990 când întâmplător am fost director un an de zile. Am fost ales cu voturi măsluite, în sensul că am fost ales director de colectivitate, la recomandarea bunului meu prieten şi coleg Dan Popoiu. Nu am stat despărţiţi decât 6 ani, cât am fost eu la Vaslui, atât. El ar fi trebuit să fie directorul Colegiului Unirea în 1990. A pasat funcţia, dar respon-sabilitatea nu, pentru că împreună am făcut foarte