Pictorul iesean Ioan Ganju a fost condus joi pe ultimul drum. „O saptamina imi mai trebuie", spunea el cu doar o zi inainte ca Dumnezeu sa-l cheme la el. Moartea l-a gasit insa pregatind febril ultima sa expozitie, cind ar fi implinit 60 de ani. El stia de acum opt luni ca va muri. Cum au decurs acestea, cititi in zguduitorul jurnal alcatuit de artist si reporterul nostru, care l-a vizitat in tot acest timp la spital Ioan Ganju s-a dus. A aflat in urma cu opt luni ca o sa moara. Cancerul i-a luat aproape totul. Numai dorinta de a picta nu i-a putut-o lua. Si-a dorit cu toata fiinta lui sa mai apuce vernisajul ultimei sale expozitii personale. „O saptamina imi mai trebuie", mi-a spus cu o zi inainte de a inchide ochii, aratind spre cele doua lucrari pe care le-a lasat neterminate. I-am spus la ultima noastra intrevedere, duminica 11 august, ca vreau sa-i dedic inca un articol. Un zimbet si o ridicare de mina i-a fost raspunsul. Demersul meu nu a reusit. Am reusit un singur lucru: sa-i observ zbuciumul din ultimele luni de viata. Un jurnal in care cuvintele lui sint soapte spuse cu greu. Dialoguri de doar citeva cuvinte rostite printre ore de tacere. 29 martie - primul articol: „Pictorul Ganju fata in fata cu moartea" Il gasesc pe Ioan Ganju la atelier, preparind o pinza. Tocmai s-a intors de la sedinta de cobaltoterapie. Cite zile au trecut de cind intra pe poarta spitalului „Sf. Spiridon" la 7,30 fix, in fiecare dimineata, nu mai stie. Astazi insa, Ganju a avut o intilnire neasteptata. „La chioscul de ziare pe cine vad?", imi povesteste. „Il vad pe Nelu adauga, aratind cu degetul inspre sine ; era cu gitul in jos, in ziarul atirnat la taraba", spune el, referindu-se la articolul care a aparut in acea zi. Isi cumpara un numar, isi priveste chipul din fotografie, cu aproximativ 20 de ani mai tinar, sub titlul cu litere mari, ingrosate: „Pictorul Ganju fata in fata cu m