Când ați văzut ultima oară două fetițe jucând șotron? Dar o gașcă de băieți călărindu-se la capra sau lapte gros? Bâza, jucată în pauze la școală, a devenit o amintire a unor vremuri în care socializarea copiilor era directă și nu prin mess sau Facebook. Șotronul, Capra, Lapte-gros, Țomapant, Bâza, Spânzurătoarea și Țară-țară vrem ostași au pierdut bătălia cu mega-jocurile de pe computer.

Astăzi, dacă vezi un adolescent cu o praștie în mână ești tentat mai degrabă să suni la 112, pentru port ilegal de armă! Nu mai de mult de zece-cinsprezece ani în urmă încă mai vedeai copii, din clasele I-IV, care se duceau singuri la școală. Azi, doar cei din ultimii ani de liceu se deplasează, neînsoțiți, cu autobuzul sau, în Capitală, cu metroul.

Fostele jocuri ale copiilor de acum 20 de ani se mai practică doar pe la țară, unde net-ul e încă un deziderat. Și, parcă, puștii aceia sunt mai dezghețați, mai sociabili și mai roșii în obraji. Nu știu ei cum e cu FIFA 2009, Age of Empires și Starcraft dar, ca părinte, nu ție așa frică să-ți lași copilul de 12 ani să meargă la ștrand sau la patinoar, în capătul celălalalt orașului cu prietenul său de aceeași vârstă de la scara vecină. Jocurile, de la cele de pe timpul lui Nică, din amintirile copilăriei lui Ion Creangă, au evoluat și tind să zbârcească o copilărie care acum se pierde în hard-disk-urile calculatorelor.

La revedere Țomanap! Welcome Starcraft!

Până nu demult, în pauzele dintre ore, în curtea școlii se încingeau miuțe, se juca „măgarul între oi”, pici de până într-a patra se piteau la “leapșa pe ouate și cei mai voinici o puneau de-o „bâză”. În clasă, când profesorii erau mai neatenți, îți puneai mintea la lucru cu „Țomanap”-ul, care îți testa cultura generală, și cu „Spânzurătoarea”, care îți îmbogățea lexicul. Mai erau și „Telefonul fără fir”, „Fazan” și banalul „X și 0”, care-i distra mai ales pe cei