După recenta întîmplare de la o reuniune nelegitimă, organizată de un minuscul politician, imaginea perfectă a impostorului, mulţi s-au grăbit să-i cînte PNŢCD-ului prohodul. Dimpotrivă, linia politică a lui Maniu-Mihalache-Coposu-Diaconescu a triumfat. Era şi timpul să se facă o demarcaţie clară între politicianismul de dugheană şi cel responsabil-apărător de ţară, între interesul de clan şi cel de neam, cumetrie şi patriotism luminat, ticăloşie şi bun-simţ, îndestulare şi neprihănire, fals şi nobleţe, minciună şi adevăr, într-un cuvînt: între Diavol şi Dumnezeu. În sfîrşit, s-au despărţit, vorba apostolului, apele. Acum ştim că dezastrului politic actual i se opune singura alternativă pe care o dorim cu toţii: Morala în politică. Dacă ţărănismul a eşuat într-un moment dizgraţios politic, pe o scenă plină de farsori, el a triumfat pentru viitorime. Dar pentru asta, trebuie să mărturisim viaţa ţărăniştilor, ideile şi principiile lor salvatoare de ţară. Să le arătăm tinerilor că există şi altceva dincolo de veleitarism, impostură şi minciună. Că România a avut în trecutul apropiat oameni de-o nobleţe exemplară. Noi, cei care am avut privilegiul de a fi aproape de Senior, om de o exemplară demnitate, putere morală şi încredere în valori, putem să arătăm că dincolo de tăgadă, nevrednicie şi fariseism, există o minunată boltă a istoriei, a înălţării politicului dincolo de orizontul pricopselii. În istorie au triumfat curentele de gîndire novatoare, bazate pe tradiţii. Niciodată România nu a avut o forţă politică mai reprezentativă decît PNŢCD în perioadele de restrişte. În 1946, naţiunea s-a grupat în jurul liniei salvatoare a lui Iuliu Maniu, de frica şenilei sovietice, votînd peste 70% cu „ochiul“. Nu sîntem departe de un dezastru similar. Acum pericolul nu mai vine dinafară, ci dinăuntru, precum un cancer invaziv ce poate mistui celulele vii. Acum nu ne mai a