Cu doar câteva ore înainte de demararea operaţiunilor de salvare s-a produs o revoltă în rândul celor 33 de mineri rămaşi blocaţi în subteran la o distanţă de circa 622 de metri. Cinci dintre aceştia au încercat să iasă singuri la suprafaţă.
Incidentul relatat de ediţia online a publicaţie britanice Daily Mail pune sub semnul întrebării unitatea grupului. Peste 1.000 de jurnalişti vor urmări la faţa locului etapele finale ale operaţiunii de salvare a minerilor chilieni blocaţi în subteran de două luni, aceasta fiind cea mai importantă mediatizare a unui eveniment în America Latină, de la Eva Peron încoace, potrivit cotidianului The Independent.
Temerile echipelor de salvare se îndreaptă spre ascensiunea minerilor către suprafaţă, care va reprezenta faza cea mai delicată, riscul unor alunecări de teren sau accese de stres.
Stresul este una dintre preocupările salvatorilor. Echipa medicală i-a supus pe cei 33 de mineri la exerciţii "simulând stresul psihologic" cu care s-ar putea confrunta în timpul ascensiunii.
Fiecare miner va purta un "bio-ham", ca al unui cosmonaut, prevăzut cu electrozi care vor monitoriza în permanenţă frecvenţa cardiacă, respiratorie, ventilarea, consumul de oxigen, temperatura.
În timpul testelor, reacţia cardiacă şi respiratorie a minerilor a fost perfectă, lucru care sugerează că nu ar trebui să existe vreo problemă previzibilă în timpul ascensiunii, a declarat Jean Romagnoli, medicul sportiv al echipei de monitorizare.
Însă, nimeni nu este la adăpost de un eventual atac de panică.
Există riscul ca unele roci să se desprindă, blocând avansarea nacelei cu un diametru de doar 53 de centimetri, într-un puţ cu diametrul între 66 şi 70 de centimetri, subliniază Omar Gallardo, inginer în mine din cadrul Universităţii din Santiago.
Acest lucru este posibil, deoarece urcă într-un modul care se de