"Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.

Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât fără să aibă sabie în mână". Acestea sunt vorbele simple şi pătrunse de harul divin prin care Biblia ne relatează unul dintre cele mai stranii episoade războinice, petrecute cândva, la începuturile istoriei Poporului Ales. Un episod pilduitor în care Cartea Sfântă ne arată că forţa brută nu poate birui credinţa nestrămutată. Iar un uriaş, înalt de aproape trei metri, înarmat până-n dinţi poate fi răpus, aproape cu mâinile goale, de un om obişnuit. Relatată în Vechiul Testament, Cartea I a lui Samuel, "Războiul cu Filistenii", lupta dintre David, fiul lui Isai, şi Goliat din Gat, ar fi avut loc acum trei milenii, în sec. Xl î.Hr. De sute de ani, cărturarii se întreabă, însă, dacă în spatele acestei pilduitoare mărturii de vitejie bazată pe credinţă se ascund şi nişte fapte istorice reale. Şi mai mult, dacă faptele descrise în Vechiul Testament sunt nişte episoade istorice reale. Până de curând s-a considerat că nu. Nu există documente scrise care să le confirme. La fel cum nu există încă nici mărturii arheologice solide şi deosebit de clare provenite din acele vremuri legendare. Sau poate că totuşi există? De curând arheologii au descoperit o fortăreaţă străveche despre care se crede că ar fi locul unde s-a purtat lupta dintre David şi Goliat: Elah, cetate pe care arabii o numesc Khirbet Qeiyafa. Sunt nişte vestigii spectaculoase care, strict arheologic, aparţin Epocii Fierului. În plus, tot acolo s-au descoperit şi urmele celei mai vechi scrieri di