"...ca problema a grea e cum te duci acum cu adevarul cine ti-l crede de ce doamne de ce barbosule cum devine cu dreptatea aia a matale..." (subl. M.A.) Paul Goma, O, ce veste minunata... Pe la inceputul anului trecut a aparut in Suplimentul de cultura (nr.214, 31 ian.-06 feb. 2009) un interesant si provocator interviu de trei pagini cu scriitorul Stefan Agopian. L-am pus deoparte - pentru partea provocatoare, in ideea de-a raspunde cumva-cindva la o declaratie extrem de transanta a scriitorului bucurestean. Zicea acolo Agopian, la un moment dat, ca nimeni nu-l poate citi pe Goma. Dar haideti sa vedem de unde pornise pornirea autorului Manualului intimplarilor. Il intrebase Elena Vladareanu pe Agopian: "Cum vi se pare chestia asta cu mizele? Stiti, presupun, articolul lui Paul Cernat de anul trecut. Manolescu va trece la minori tocmai din cauza lipsei acestor mize". Raspunsul lui Agopian: "E o prostie, dupa parerea mea. O carte mare nu inseamna neaparat o miza mare. (...) Arta trebuie judecata pe criterii estetice, nu etice. Uita-te la Goma. A luptat, are miza mare. Citeste-i o carte, daca poti. Ca nu poate nimeni. Imi pare rau sa o spun. El chiar a fost un luptator anticomunist. Dar cartile lui nu se pot citi. (...) Eu nu am luptat, nu mi-am propus. Marin Preda avea o vorba: «Eu sint scriitor, nu sint Tudor Vladimirescu». Eu nu fac revolutii cu cartile mele". Moment in care Vladareanu intreaba concluziv: "Deci chiar nu este posibila arta angajata?", iar Agopian e din nou cit se poate de transant: "Nu! Evident ca nu! Arata-mi tu unde exista o reusita a artei angajate. Da-mi un exemplu, daca stii! Iti spun eu, ca nu ai citit literatura sovietica, asa cum am facut-o eu! Arta are o multime de meniri, militantismul poate fi una dintre ele, dar asta nu inseamna ca se obtine arta mare". Hm, sa le luam pe rind, incepind din coada: pai, asa-zisa miza in arta duce automat la