Sintem invadati, ora de ora, cu serialele neoneorealiste ale nenorocirilor ce se consuma peste tot. Teveurile de toate calibrele isi fac plinul de rating cu mizeriile ce par sa anunte iminenta apocalipsa. Fiind vorba de cei ce propaga cu sistema uritul din jurul nostru, de ce, contaminati, n-am uriti, la rindu-ne, limba... ce-o vorbim, preferind, o secunda, in loc de corectul apocalipticilor, "inventia" din titlu? Doar ca joc, se-ntelege. Unul nu prea frumos lingvistic, sugestiv oricum in chestiune.
Sintem invadati, ora de ora, cu serialele neoneorealiste ale nenorocirilor ce se consuma peste tot. Teveurile de toate calibrele isi fac plinul de rating cu mizeriile ce par sa anunte iminenta apocalipsa.
Si asta cu zimbetul pe buze, frumoasele si frumosii de pe sticla intrecindu-se sa zimbeasca in crescendo: cu cit crima sau potlogaria e mai urita, cu atit smile-ul lor e mai sclipitor. Pline televiziunile de fete tip Esca in stare sa ne alunge, cu superbie, somnul noptii. Si cum o nenorocire nu vine singura, rascolirea pubelelor vietii e acompaniata de perlele de limba si de pronuntie, carora nici infatigabila vamesa Rodica Zafiu de la Romania literara nu le-ar mai putea tine pieptii.
N-ar fi singura pacoste. Desi e una din cele mai nocive, intrind si pe usa si pe fereastra in case. Mai sint filmele cu cinism spunindu-li-se inca artistice. Invazia de pelicule ale junilor scormonitori prin dejectiile prezentului par sa fi inlocuit - si bine-au facut - celelalte dejectii, sclipicioasele facaturi ale comunismului ascensiv, carora nu le-au lipsit nicicind Nicolaestii de serviciu. Instalind in loc solutiile unui realism nici in cosmaruri visat de parintii sai de-acum un secol. Moartea domnului Lazarescu - moarte ca atitea - debuteaza cu un imens si vinat lipom linga urechea muribundului, filmat hapsin profesionist si stind, ca simbol expresiv, intregului scenar