Destinul a lăsat-o, de zece ani, fără lumina ochilor, dar hunedoreanca şi-a regăsit puterea de trece cu succes peste încercările vieţii. PROFIL

Născută. 5 septembrie 1944.

Studii. Absolventă a Colegiului „Andrei Şaguna” din Braşov.

Experienţă. 34 de ani de muncă în industria chimică la ICSH.

Familie. Văduvă, trei copii.

Soarta a condamnat-o, în urmă cu zece ani, să trăiască pentru totdeauna fără lumina ochilor, însă Livia Moldovan a rămas o femeie optimistă. Nu se gândeşte la suferinţa ei, ci caută să se bucure de fiecare zi din viaţă. Pentru ea, muzica este cel mai bun ajutor la nevoie.

„Pot spune că m-am născut cu cântecul în braţe, o trăsătură moştenită de la tatăl meu, un om vesel căruia îi plăcea să cânte şi să joace”, a spus hunedoreanca. În vremea liceului pe care l-a absolvit la Braşov, ea a fost solista Ansamblului de muzică şi dansuri populare „Mioriţa”, din localitate.

Viaţă împărţită între muncă şi familie

Nu şi-a făcut însă, din muzică, o meserie. „Am lucrat 34 de ani în laboratoarele combinatului de la Hunedoara, unde verificam calitatea oţelului. A trebuit, totodată, să mă ocup de creşterea celor trei copii pe care îi am cu soţul meu, decedat în urmă cu un an. Totuşi mi-am mai găsit timp pentru muzică”, a povestit Livia.

Hunedoreanca şi-a pierdut definitiv vederea, în 1999, în decurs de numai o lună. De atunci, niciun medic nu i-a dat speranţe că ar mai putea vedea vreodată. „Ca să mă încurajeze, unul dintre doctori mi-a spus că dacă aş vedea ce rele se întâmplă în lumea aceasta poate aş fi şi mai dezamăgită. Eu însă le aud suficient de bine, nu mai trebuie să le văd”, adaugă ea.

Muzica i-a adus bucurii

Totuşi, dezamăgirile nu au înfrânt-o. Dimpotrivă, Livia Moldovan a găsit toate resursele pentru a duce o viaţă cu împlin