Copiii oierilor de pe Valea Sebesului incep scoala in octombrie, dupa ce, impreuna cu parintii lor, au coborat turmele in sat. Anul scolar este randuit dupa transhumanta. In timp ce romanii se dadeau peste cap cu ultimul raport care consfintea aderarea Romaniei la UE, baciul Ovidiu se gandea la berbecul Breazu. Al cu coarnele intoarse de trei ori, asa cum n-a vazut toata Europa. Ciobanii de pe Valea Sebesului au o alta ordine de zi. Din cauza transhumantei si copiii oierilor incep scoala mai tarziu, la inceputul lunii octombrie, cand turmele coboara in sat.
Pe Valea Sebesului, cea maiestrit cantata de Sadoveanu si botezata Valea Frumoasei, padurile incep sa fie atinse de boala toamnei. Ploua mocaneste in satul Loman, asezare imbratisata de culmi valurite in care majoritatea gospodarilor sunt oieri din tata in fiu. Mai sus, pe pasunile verzi, se vad turme alburii azvarlite ca niste boabe de fasole. Ciobanii au inceput sa-si coboare mioarele din munti.
NOMAZI. Oierii sunt oameni cu trei case. Cel putin. Una in satul de bastina, unde au familie si gospodarie. Una de tranzitie, tuflita ca un clop stramb pe cate o colina in locul cunoscut drept "La carari", aflat la 25 de kilometri de sat. Aici oamenii stau doua luni pe an, una primavara si una toamna, de la Sfanta Maria Mica pana la 1 octombrie. Cea de-a treia locuinta, in care stau trei luni pe an, vara, este stana din munti.
Greul vietii de cioban este iarna, cand unii dintre ei aleg sa mearga la campie, in Banat sau in Baragan, si-si poarta tot avutul pe un cal sau pe un magar. Oamenii innopteaza in cladirile neprimitoare ale vechilor CAP-uri, in grajduri parasite sau la cunostintele pe care si le-au facut in anii trecuti. Alti ciobani, care au oi mai putine si nutret suficient peste iarna, sau pe care anii nu-i mai lasa sa plece la drum, raman cu turma in satul lor.
INFLUENTA. In satul L
