La Londra, primele vânzări estivale de la casele Christie's şi Sotheby's au îregistrat o sumă totală de 207 milioane de lire sterline. În doar două zile de licitaţie - 21 şi 22 iunie. În exact aceeaşi perioadă, în 2008, potul era de 246 de milioane, iar în 2009, probabil cel mai trist an, în ultimul deceniu, din punctul de vedere al pieţei de artă, doar 64 de milioane.

Christie's a deţinut recordul, cu 80 de loturi vândute şi o sumă de 122 de milioane de lire. "Vinovatul" este, ca întotdeauna în ultimii ani, Picasso: "Femeie cu rochie albastră şezând" a atins cota de 17,9 milioane de lire, "Tânără adormită" - 13,4 milioane de lire, iar "Bustul lui Françoise, 10,6 milioane. În tabăra adversă, la Sotheby's, recolta, mai mică cu 37 de milioane, era însă încununată cu un record - pânza lui Egon Schiele "Case cu rufe colorate, periferie II", reprezentând orăşelul Cesky Krumlov, din Boemia, atingea 22 milioane de lire. Peisajul urban, pictat de Schiele la vârsta de 24 de ani (cu patru ani înainte de moarte), este unul dintre foarte puţinele tablouri ale austriacului rămase în proprietate privată.

Atât Schiele cât şi nelipsitul Picasso ne reamintesc un fenomen ciudat: arta modernă & contemporană se dovedeşte mult mai "speculativă" decât cea a vechilor maeştri. Klimt (mort în acelaşi an cu Schiele, 1918), este deţinătorul recordului absolut de preţ într-o vânzare publică de artă ("Portretul lui Adele Bloch Bauer" 135 milioane de dolari, în 2006), cu o sumă aproape dublă faţă de cea înregistrată de cel mai bine vândut tablou al unui vechi maestru.

Ceea ce constituie un bun prilej de a trece în revistă cele mai straşnice licitări de artă veche din ultimii zece ani (decadă care, culmea, a fost şi teatrul celor mai ridicate cote atinse vreodată de arta vechilor maeştri; cu o singură excepţie: "Portretul Ducelui Cosimo de Medici" al lui Jacopo Pontormo,