Ministrul Sănătăţii a anunţat că vrea să taie banii din asigurările de sănătate care merg către spitalele private şi să-i direcţioneze către sistemul public. Nici n-a apucat să-şi facă publică intenţia, că s-a şi declanşat Jihadul. Brusc, omul a (re)devenit acel contabil nepriceput cu mânecuţă, care acum vrea să naţionalizeze fericirea românească. Frumos e că Raed Arafat susţine ideea, ceea ce-i pune în mare încurcătură pe unii dintre cei care, acum un an, îi făceau eroului popular de la SMURD statuie. Dar, pe vreme de iureş, dincolo de raţiunile sau viabilitatea unei decizii administrative încă neasumată politic, vastele bugete de publicitate şi PR ale spitalelor private s-ar putea să fie decisive. Pentru că unii dintre revoltaţii de serviciu n-o fac neapărat din mari convingeri capitaliste, ci sunt aşezaţi la capătul traseului unor bani. Parte din ei, publici, dar cheltuiţi cu nonşalanţă de privaţi.
Nu ştiu exact cum funcţionează, ca tip de finanţare, sistemele de sănătate din ţările aspiraţionale. În plus, mă leagă de politicianul Eugen Nicolăescu o istorie bilateral-isterică, de pe vremea când Sorin Oprescu era omul rău care frâna reforma-n sănătate, iar contabilul liberal era întruchiparea ei în ochii înaltelor conştiinţe care astăzi îl desfiinţează. Deci n-am motive de amabilitate subită la adresa lui. Dar, de această dată, chiar cred că are dreptate. În primul rând, pentru că mi se pare imoral ca statul să colecteze bani pe care să-i împrăştie privaţilor. Da, ştiu, e contribuţie, nu-i taxă, dar e la fel de obligatorie ca orice taxă. Şi toată lumea are dreptul constituţional la asistenţă medicală. Şi ăla din Bucureşti, care se-mpiedică-n bordură şi cade-n recepţia spitalului privat, şi ăla din Codlea, căruia i-au închis spitalul de stat, n-are nici acces fizic imediat la servicii private de sănătate, nici posibilităţi financiare să pună diferenţa de