M-am bucurat să te găsesc în paginile unui tabloid de mare tiraj cum e Click! O spun fără nici o maliție, ironie. Sincer. Căci, dacă spuneai ce ai spus aici într-o revistă gen "Teatru", mă rog, de specialitate, nu avea mare ecou. Era confidențial.
Poate că așa ai priceput rațiunea pentru care scriitorul care sunt se exprimă și aici. Cum tu faci voice-over pentru a asigura educația copiilor, și noi o facem pentru uleiul de măsline și tratamentul de diabet... Fiecare într-un tren care merge... Da, dar ai esențializat, ilustrat condiția actorului de azi. Care nu mai poate trăi din arta lui.
Ce faci cu cei 2.100 lei de la Teatru? Te târăști. La voi, actorii, glorie multă, bani puțini... Sărăcie cu ștaif. Păi Bănică jr. trăiește din "scândură"? Din "Dansez" și muzică rock... Culmea, joburile auxiliare devin mai principale decât lucrurile principale. Tu ești un mare actor. Dar trăiești - precum Bebe Cotimanis - din meseria numită "voice-over".
Ai o voce profundă de crainic. Nici pe vremuri medievale nu mureai de foame. Căci, puteai striga prin piețe deciziile mai-marilor: "I pak dau de știre..." Nu mai e cazul să spun că acest lucru la PRO TV-ul vechi, cel condus de Sârbu, era, și a rămas, o mână de ajutor fabuloasă pentru actori.
Căci, nu ești singurul. La urma-urmei, toate serialele acela proteviste - oribile după gustul unui amator de brânză Roquefort care pute a obiele, de whisky Lagalvulin cu miros de turbă, or cocktail de fițe Behugo, au o covârșitoare popularitate. Deși "manele dramaturgice", sunt o mană pentru actori.
Fie ele așa, șetrărești, cu țigani bengoși, limbaj gutural de "spoitingiri" - afectând serios sonoritatea limbii vorbite azi - TOTUȘI, au dat, un cozonac multor actori. Să nu ne mirăm dacă un Dinică, Marin Moraru, Zamfirescu, Visu, s-au "copromis" aici. Un meseriaș își face treaba oriunde e pus. Fie și-ntr-o toaletă p