Astăzi talibanii sunt convinşi că victoria le aparţine. Mai mult, ei cred că NATO va pleca acasă în 2 sau 3 ani. Sunt profund conştienţi de popularitatea în scădere a războiului din Afganistan în state precum Germania sau SUA. Tot ce trebuie este să aştepte. „Forţa gravitaţională a acestei campanii constă în determinarea, voinţa politică a aliaţilor de a crea un Afganistan care îşi poate asigura singur securitatea intern㓠(John Nagl).

În următoarele două săptămâni, comandantul Forţei Internaţionale de Asistenţă şi Securitate (ISAF), generalul Stanley McCrystal, urmează să prezinte o radiografie detaliată a situaţiei militare în care NATO se află astăzi în Afganistan. Totodată, este de aşteptat ca raportul McCrystal să identifice şi o serie de resurse suplimentare (sub formă de noi capabilităţi militare şi de reconstrucţie civilă) necesare pentru a susţine campania de contrainsurgenţă pe care alianţa se pregăteşte să o declanşeze în următorul an. Problema de fond este că aceast㠄listă de cumpărături“ vine într-un moment în care sprijinul public pentru campania din Afganistan este tot mai scăzut, în special în statele (SUA şi Marea Britanie) care se vor afla în avangarda efortului de contrainsurgenţă planificat pentru următoarele 12 luni. Un sondaj recent al Washington Post şi ABC News arată că peste 50% dintre americani considerau Afganistanul ca fiind un război în care nu merită investit. De remarcat faptul că din 2006 resursele alocate de SUA acestei campanii au crescut exponenţial: dacă, în 2006, SUA aveau în Afganistan doar 20.000 de militari, astăzi numărul acestora s-a triplat, fiind aşteptat ca la sfârşitul anului să ajungă la un plafon de 68.000 de militari.

Pe fond, însă, aici este miezul problemei: în Afganistan, NATO încă se confruntă cu un grav deficit de resurse. Deşi cunoaştem răspunsul potrivit pentru stabilizarea Afganistanului (o camp