În esenţă, este doar un fapt divers: în timpul ceremoniei de învestire a noului prefect de Covasna (judeţ din aşa-numitul ţinut Harcov, Harghita-Covasna, parte a istoricului Ţinut Secuiesc), steagul Ţinutului Secuiesc a fost scos din sala unde se desfăşura învestitura.
Un gest inutil, gratuit, cum doriţi, care a fost interpretat de populaţia maghiară din judeţ (şi de restul secuilor din România, ba chiar şi de ţara vecină şi prietenă, ca un afront). Dacă mă gândesc bine, şi românii din judeţ, ţară şi de peste hotare ar trebui să se simtă jigniţi: este vorba de steagul regiunii, aşa cum aiurea în lume este vorba de steagul regiunii Poitou-Charentes (unde preşedinta regiunii este Segolène Royal, fosta candidată la preşedinţia Franţei...), iar prefectul numit de la Bucureşti venea să guverneze o ...regiune specifică, nu o ţară.
Ce-ar fi atunci să scoatem din uz şi steagul străvechii regiuni a Moldovei, cu zimbrul, sau cel care flutură pe cetatea din Alba-Iulia, cel al judeţului Braşov? Recunoaşteţi, a fost un gest gratuit, josnic şi inutil: cui prodest? Aş fi înţeles toată această amploare care a urmat în presă dacă steagul românesc ar fi fost aruncat pe jos, ars, călcat în picioare...aşa însă, văzută atât de departe cât şi prin lupa unei localnice (mi-am petrecut 20 de ani din viaţă în Harcov...), gestul a fost unul de orgolii şi de provocare. Din partea românilor, întâi, şi apoi a populaţiei maghiare, care nici ea nu s-a lăsat mai prejos în a răspunde la provocări. Asta pentru că răspunsul la provocări este clar o tară a neamului nostru. Jocul de-a diplomaţia nu ne este caracteristic nici la Bucureşti şi, din păcate, nici aiurea în lume. Culmea este că de fiecare dată pierdem şi niciodată nu învăţăm nimic.
Ar exista încă câteva lucruri de reţinut:
1. în Harcov există într-adevăr o problemă, dar ea este mai degrabă de neînţelegere şi de neaccept
