E si asa suficient de trist ca un partid social-democrat are nevoie sa fie "garantat Vanghelie" ca sa castige in legitimitate si popularitate, dar sa accepte fara sa cracneasca dominatia lui Marean de la 5, aceasta este absolut dezgustator. Dar cum altfel poate fi inteleasa declaratia lui Vanghelie ca membrii PSD se consulta prin telepatie decat ca in acest partid nu exista de fapt nici un fel de dezbatere, iar cuvantul lui Vanghelie este litera de lege?
Cu alte cuvinte, poate Dragnea sa strige cat pofteste ca PSD trebuie sa rupa pisica guvernarii, daca Vanghelie nu vrea, discutia s-a incheiat. Telepatic si "din priviri", seful PSD Bucuresti le-a pus celorlalti lideri de partid pumnul in gura si a avertizat ca nici vorba sa plece de la guvernare. Telepatii lui Vanghelie nu se dau dusi, nu pentru ca ar avea vreo grija legata de soarta Romaniei si a crizei prin care trece, ci pentru ca clientela partidului trebuie satisfacuta prin posturi si bani publici.
Aceasta clientela, ale carei pretentii sunt grupate in "pachetelele de problemute" pe care acelasi Vanghelie le ridica din cand in cand in coalitie, reprezinta garantia ca administratia romaneasca nu va fi reformata, indiferent daca e criza sau nu. PSD nu va accepta, asadar, niciodata reducerea administratiei de stat nu cu 20%, cat a cerut Traian Basescu, dar cu nici un procent, si nici reformarea modului in care functioneaza aceasta. Din acest punct de vedere, telepatii lui Vanghelie se inteleg, intr-adevar, din priviri: baza electorala fundamentala a PSD, cea care furnizeaza acestui partid puterea neegalata pe care o detine si ii asigura sursele de venit, este formata din birocrati care paraziteaza structurile statului. A-i abandona ar insemna ca PSD si-ar trage singur un glont in picior. A accepta reformarea intregului aparat administrativ ar insemna ca insasi existenta PSD ar fi amenintata.
