În principiu, orice comisie parlamentară, creată pentru a stopa risipa banului public, este bine-venită. Aşa a fost Comisia Gorghiu, care s-a ocupat de ministrul Monica Iacob-Ridzi. Aşa este acum Comisia Orban, care a luat la puricat prestaţia ministrului Elena Udrea. Tot în principiu, comisiile nu condamnă şi nu arestează pe nimeni, ci sancţionează, prin mijloace parlamentare, derapajele celor puşi să gestioneze banii ţării.
Repet: în principiu. În practică însă, lucrurile o cam iau pe arătură. În loc să acţioneze rece şi tăios, onorabilele comisii se scaldă în politicianismul de doi lei care a îndepărtat alegătorii de urne. Principiile pălesc în faţa intereselor de partid, iar elanul justiţiar devine o caricatură în faţa combinaţiilor de culise.
În celebrele discuţii înregistrate pe ascuns, Comisia Orban se comportă ca un grup de răufăcători care pun la cale o spargere. De partea cealaltă, chiar dacă are motive să se îndoiască de obiectivitatea Comisiei Orban, Elena Udrea greşeşte grav tratând Parlamentul ca pe o „zărzărică, zărzărea“.
Toate comisiile de lichidat miniştri îşi aleg clienţi doar dintr-o tabără politică. A fost Ridzi – PDL. A urmat Udrea – PDL. Cineva a cerut comisie şi pentru Berceanu – PDL. Acum se negociază o comisie şi pentru fratele şleampăt al lui Băsescu. Ar mai fi nevoie de o comisie pentru Videanu, una pentru Pogea, alta pentru Blaga, nu trebuie uitat nici Paleologu... şi tot aşa, până n-o mai rămâne neanchetat niciun ministru de la PDL.
Ce comedie! S-or fi îngrămădit toţi neisprăviţii la PDL, iar la PSD+PNL n-o fi niciunul! S-a vorbit de o comisie şi pentru Nemirschi (PSD), dar a fost amânată până mai încolo, spre tăiatul porcului... S-o fi adunat corupţia în 33% din Parlament, iar restul o fi virgin...
Adevărul e că Parlamentul a rămas aceeaşi instituţie balcanică, plină
