La împlinirea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, aflăm, la National Geographic, poveşti incredibile ale celor care au îndrăznit să-şi rişte viaţa pentru libertate.

E înfricoşător să te trezeşti, într-o bună zi, separat de familie şi de prieteni printr-un zid; un zid care nu are doar funcţie simbolică, ci care uneori reprezintă şi locul de execuţie pentru cei care îndrăznesc să-şi ceară porţia de libertate.

La 13 august 1961, comuniştii est-germani ridicau prima barieră de sârmă ghimpată şi cărămizi menită să împiedice miile de oameni să-şi manifeste dezaprobarea faţă de regim, traversând gra niţa în Berlinul de Vest. Încă din prima zi de existenţă a Zidului, orice fugar risca să fie trădat, închis sau ucis. Peste 136 de oameni au murit la Zidul Berlinului înainte de căderea acestuia.

Cu balonul peste Zid

Încă de la ridicarea Zidului, au existat familii care au refuzat să fie separate. Klaus Koeppen a încercat să-şi transporte ilegal logodnica într-un Volkswagen Beetle. Rudolph şi Horst Muller au deturnat un metrou pentru a-şi duce familiile în Vest. Wolfgang Engels a închiriat un tanc şi a trecut cu el prin Zid. Familiile Strelzyk şi Wetzel au zburat peste graniţă în baloane cu aer cald realizate chiar de ei, iar Holger Bethke a traversat Zidul cu ajutorul unui scripete improvizat.

Garduri electrice şi teren minat

Gărzile est-germane s-au familiarizat însă cu toate aceste strategii de evadare, iar ieşirile au devenit tot mai riscante. Pe măsură ce ingeniozitatea celor care voiau să evadeze sporea, Zidul se înălţa şi se lăţea tot mai mult, se „întărea” cu garduri electrice, cabluri de alarmă, câini şi gardieni înarmaţi, gata să tragă spre cei care ar fi îndrăznit să calce teritoriul interzis. Lista obstacolelor către libertatea vestică era completată şi de sute de kilometri de ter