Factorii genetici au o mare influenţă în producerea variaţiilor individuale ale eficacităţii medicamentelor. Importanţa întregului genom în metabolizarea şi acţiunea medicamentelor este studiat de famacogenomică, disciplină a cărei dezvoltare ar putea permite, în viitor, personalizarea medicaţiei. Detalii, în articolul dlui prof. dr. Mircea Covic, la rubrica Medicina genomică.

Evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor a permis, în timp, constatarea unor variaţii semnificative în acţiunea lor la bolnavi diferiţi suferind de aceeaşi boală, precum şi a unor reacţii adverse neaşteptate, uneori chiar fatale. Un rol important în producerea acestor variaţii individuale în eficacitatea medicamentelor îl au factorii genetici. Astfel a apărut conceptul de farmacogenetică, definit ca domeniul de studiu al variaţiilor individuale (polimorfismelor) unor gene specifice asupra acţiunii şi efectelor medicamentelor (Motulski şi Vogel, 1959).Analizele recente ale genomului uman au arătat că polimorfismele genetice sunt mult mai numeroase şi mai frecvente în populaţiile umane decât se credea anterior; ca urmare, farmacogenetica a evoluat spre o variantă modernă numită farmacogenomică, care cercetează rolul întregului genom în metabolizarea şi acţiunea medicamentelor. Dezvoltarea farmacogenomicii ar putea să permită în viitor – prin folosirea unor teste adecvate de predicţie a răspunsului terapeutic – selecţia medicamentului, stabilirea dozei optime pentru fiecare pacient şi evitarea reacţiilor adverse sau, pe scurt, personalizarea medicaţiei: „medica­mentul potrivit pentru pacientul potrivit, la momentul optim şi în doza adecvată“. Orice medicament administrat unui pacient este absorbit şi apoi transportat şi distribuit la situsurile sale de acţiune, unde va interacţiona cu ţintele terapeutice; apoi, va suferi transformăriîn metaboliţi şi, în final, va fi ex