Telocitele, numite iniţial "Celule Popescu", după numele celui care le-a descoperit, anul acesta, sunt văzute în străinătate drept cheia regenerării ţesuturilor, în combinaţie cu celulele stem. În România, descoperirea profesorului Laurenţiu Popescu nu prezintă interes

În câţiva ani, infarctul miocardic ar putea fi tratat prin regenerarea ţesutului cu ajutorul celulelor stem şi al telocitelor. Telocita, denumită iniţial "celula Popescu", a fost descoperită recent de o echipă a Institutului Naţional de Patologie "Victor Babeş" condusă de academicianul Laurenţiu Popescu. "Le-am zis iniţial celule Popescu, dar din diplomaţie şi pentru a nu avea un nume prea complicat le-am denumit telocite", spune profesorul Laurenţiu Popescu.

Din primele cercetări asupra rolului celulei reiese că aceasta poate ajuta la regenerearea ţesuturilor, dacă este stimulată cum trebuie. Telocitele sunt celule foarte mici, dar au prelungiri (telopode) extrem de lungi, invizibile chiar şi când sunt observate cu un telescop optic, care funcţionează ca un sistem de telecomandă ce transmite informaţii către alte celule - ce să facă, cum să crească, când să o facă.

"Celulele nu pot fi descoperite decât la microscop. Nu e ca în matematică, unde cu creionul pe hârtie demonstrezi că ceva există. Ori le vezi, ori nu le vezi", povesteşte profesorul Popescu. Totuşi descoperirea telocitelor a pornit de la o presupunere.

În urmă cu mai bine de 100 de ani, omul de ştiinţă spaniol Santiago Ramón y Cajal descoperea o celulă asemănătoare unui neuron (a şi denumit-o neuron interstiţial) care avea funcţia de a regla mişcările aparatului digestiv. Pornind de la presupunerea că trebuie să existe o celulă similară şi în alte părţi ale organismului uman, profesorul Popescu şi-a petrecut ultimii şase ani analizând ţesuturi la microscopul electronic - câte 10 nanometri de ţesut la fiecare obser