Preşedintele Traian Băsescu şi-a încheiat discursul susţinut la Convenţia Naţională a PDL, cu voce tremurândă şi cu lacrimi în ochi, sfătuindu-i pe democrat liberali ca, la finalul zilei, să rămână împreună.
El şi-a amintit de Convenţia din 2001 când i-a întins mâna "celui care a pierdut", iar acesta i-a întors spatele, făcând referire la Petre Roman.
Însă acesta nu a fost singurul moment lacrimogen al şefului statului, el dovedindu-se a fi cel mai sentimental preşedinte al României. În ţară sau în străinătate, Traian Băsescu a vărsat lacrimi în momente politice, culturale sau de importanţă naţională. Dar primele lacrimi publice au fost în 2004, când Theodor Stolojan îşi anunţa retragerea din cursa prezidenţială, gestul preşedintelui stârnind acuzaţii de manipulare a opiniei publice.
La scurt timp de la preluarea mandatului de preşedinte, în martie 2005, Traian Băsescu a lăcrimat la Muzeul Holocaustului din Washington, emoţionat fiind de dovezile de implicare a României în faţa cumplitei tragedii a poporului evreu.
În iunie 2006, aflat pe Aeroportul Mihail Kogalniceanu din Constanţa, şeful statului a fost copleşit de emoţii lângă trupul neînsufleţit al unui român căzut la datorie în Afganistan.
La sfârşitul lui 2006, prezent la Bruxelles, preşedintelui i-au dat lacrimile când României i s-a urat bun venit în Uniunea Europeană.
În august 2008, prezent la Beijing pentru festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice, a fost, din nou, copleşit de emoţii, când a vorbit despre sportivii români prezenţi în China.
În februarie 2009 Băsescu a plâns şi în Ungaria, unde a depus o coroană de flori la mormântul eroilor români căzuţi în timpul luptelor pentru eliberarea Budapestei. Există, însă, şi posibilitatea ca în această situaţie lacrimile să fi fost cauzate de ger.
În iunie 2009, Traian Băse