Candva, cu multi, multi ani in urma, in negura istoriei, pe taramul orasului Bucuresti, inainte ca bordurile sa fi imbunatatit fenomenal viata citadinilor, traia un dictator care conducea tara cu o mana de fier - il vom numi aici "Marele Dictator&quo
Multi oameni de peste mari si tari au fost pacaliti de iscusinta cu care dictatorasii l-au rasturnat pe Marele Dictator, si chiar au crezut ca e vorba de o revolutie.
Unul dintre acesti straini, din pacate, a fost asa de zdravan pacalit, incat nu s-a mai intors niciodata in tara lui de bastina. In memoria sa a fost numita strada pe care am ajuns eu intr-o seara de luni, pentru a-mi scrie articolul.
Dar sigur ca lucrurile astea se pierd in trecerea anilor, iar azi putina lume mai stie de ce strada Jean Louis Calderon se numeste asa.
Intre timp, strada s-a molipsit de spiritul orasului, bordurile au fost refacute, iar economia de piata a preluat puterea asupra economiei centralizate.
Astfel, s-au nascut multe magazinase unde, de pilda, pentru modica suma de 1.500 de euro poti sa cumperi un covoras care in timpul Marelui Dictator se vindea cu 100 de lei. Insa trebuie sa fim realisti si sa constientizam ca aia era economie centralizata, iar asta e de piata. De piata de joasa speta.
In aceasta noua conjunctura economica, si-a deschis si Violeta micutul ei colt de marketing. Gastronomic. Intitulat, pe romaneste, Violeta's Vintage Kitchen. Ca nu ar avea aceeasi valoare daca ar fi Bucataria Bunicii sau Bucatarie ca pe vremuri.
Ca sa atraga membri ai economiei de piata, trebuie sa fie vintage. Trebuie insa sa recunosc ca e foarte atractiv - si marketingul, si locsorul.
Pentru cei ce ma cunosc, as vrea sa precizez ca nu acea Violeta si-a deschis bistro in buricul targului. Nu e vorba de cea care cu dragalasa rabdare mi-a suportat hachitele timp de sapte ani. Oricum, n
