CAIET DE RETETE "Vinete de vanzare! Cele mai bune, cele mai mari, cele mai gustoase!" Asa isi faceau reclama vanzatorii care treceau pe langa casa noastra cu caruta plina de vinete. Si, de fiecare data, eu eram clientul lor cel mai fidel. Ma invatasem sa le aleg doar pe cele mici, tinere, lucioase si intens colorate. Ca, de, asa ma invatase bunica! Imi placeau vinetele la nebunie. As fi mancat in fiecare zi, iar biata mama nu scapa niciodata de rugamintile mele, asa ca pana la urma se vedea nevoita sa gateasca tot ce imi poftea inima. Vinete prajite cu usturoi, musaca de vinete, vinete la gratar, ghiveci si cate si mai cate alte bunatati. Ce vremuri!
SURPRIZA. Roata vietii se invarte foarte repede, iar timpul nu "m-a iertat" pentru toate capriciile mele de copil. Pentru ca saptamana trecuta parintii mei au venit in vizita. Iar mama nu a vrut sa pregatesc altceva decat... o mancare de vinete! M-am gandit sa fie ceva special, sa ma revansez cumva pentru toate momentele cand nu o lasam sa se odihneasca nici o secunda. Si, tot rasfoind prin cartile de bucate, mi-a atras atentia o reteta, de care, va marturisesc cu sinceritate, nu auzisem in viata mea. Daramite sa-i mai retin si numele! "Imambayaldi" - caci asa se numeste - este o mancare turceasca, iar daca ar fi sa incercam o traducere ar insemna (cu umorul de rigoare): "imamul a lesinat". Dupa parerea unora, a lesinat de placere cand a incercat acest preparat!
Aici e de mine, mi-am zis, era exact ce cautam! Asa ca, fara sa mai stau pe ganduri, m-am apucat de gatit. Nu este nimic dificil si, in plus, este o mancare usoara, pe baza de legume si condimente. Ai mei au fost incantati. Nu se asteptau ca micuta lor cea nazuroasa sa fi dobandit atatea cunostinte in domeniul artei culinare. E drept, mama nu a lesinat de placere, dar mi-a cerut imediat reteta. Stati linistite, am cules-o si pentru dumneavoastra. O ga