Mulţi părinţi se tem să refuze cotizaţia pentru a nu periclita situaţia şcolară a copilului. Curăţenia în şcoli, schimbarea becurilor şi a geamurilor sunt cheltuieli care se fac pe spinarea părinţilor.

Şcoala a început şi odată cu ea şi coşmarul părinţilor. Pe lângă banii daţi pe uniforme, ghiozdane, manuale şi rechizite, cei care au copii în sistemul de învăţământ trebuie să facă rost de bani şi pentru fondul clasei şi al şcolii. Declarat ilegal de câţiva ani buni prin ordin ministerial,  obiceiul de a strânge bani pentru fondul clasei este practicat în aproape toate şcolile din România. Din el se cumpără perdele la clasă, galerii, dulapuri, cuiere, clanţe, yale sau chiar se fac zugrăveli.  Fondul acoperă incompetenţa managerială a directorilor de şcoli şi lipsa de implicare a primăriilor.

„Am avut şedinţă cu părinţii chiar în prima zi de şcoală. Primul punct pe ordinea de zi au fost banii pentru fondul clasei. Am hotărât să dăm fiecare câte 50 de lei pe semestru“, a spus Ana  Vasile, mama unei eleve de clasa a II-a la o şcoală din sectorul 3 al Capitalei.  Mama nici nu s-a gândit să nu plătească, mai ales că învăţătoarea le-a spus părinţilor despre tabla din clasă schimbată la iniţiativa primăriei. Prin urmare, trebuie procurate markere speciale pentru scris, precum şi soluţii pentru şters.

„Nu ne trebuia o tablă nouă. Nu mi se pare normal ca primăria să stabilească priorităţile unei şcoli, fără ca directorii să aibă niciun cuvânt de spus“, a adăugat mama.

Anul trecut, în aceeaşi clasă s-au strâns bani pentru perdele noi şi pentru plafoniere. „Acum a venit primăria, a înlocuit lămpile cu tuburi de neon, iar în locul draperiilor au pus jaluzele verticale“.

Opţional, dar obligatoriu

„Dacă refuzi să dai se uită urât la tine şi ceilalţi părinţi, şi învăţătoarea. Aşa că vrând-nevrând t