Probabil ca multi dintre dumneavoastra, cititorii acestei relatari, v-ati intrebat, macar o data, oare de ce ne leganam bratele pe langa trup in timp ce umblam. In definitiv, aceasta balansare a bratelor este realizata cu ajutorul unor muschi, muschi care trebuie hraniti, pentru a putea indeplini aceasta functie. Deci balanganitul bratelor costa energie. Atunci, care o fi avantajul care ne determina sa o facem?
Unii experti sustin ca este un avantaj minuscul, sau unul inexistent. Acesti specialisti considera ca ar fi vorba despre un atavism cu care ne-am pricopsit pe parcursul evolutiei biologice, o mostenire de pe vremea cand umblam in patru labe.
Trei specialisti, din Statele Unite si din Olanda, si-au propus sa gaseasca explicatia pe cale experimentala. Ei au construit un model mecanic, cu ajutorul caruia sa studieze problema leganatului bratelor in timpul mersului intr-un context dinamic, cat mai realist. Cercetatorii au recrutat zece voluntari, pe care i-au rugat mai intai sa umble leganandu-si bratele in mod firesc, apoi sa si le legene invers, adica sincronizat cu piciorul cel mai apropiat, apoi sa isi tina bratele indoite la cot si, ultima pozitie, cu bratele nemiscate, la verticala.
Costul metabolic al acestor variante de mers a fost calculat pe baza consumului de oxigen si productiei de bioxid de carbon, ambii parametri fiind masurati cu aparate care analizau respiratia acestor cobai umani.
Surpriza a fost totala: leganatul bratelor in timpul deplasarii s-a dovedit un plus, nicidecum un minus, o povara pentru corp, cum se banuia. Costul energetic s-a dovedit a fi neglijabil, pentru ca a reiesit ca leganatul bratelor necesita foarte putina torsiune din partea muschilor umarului.
Cel care isi impune sa tina bratele nemiscate in timpul mersului necesita cu 12 la suta mai multa energie metabolica decat cel