Printre scriitori, jurnalişti şi artişti circula teoria că de la Cabinetul 2 porneau toate interdicţiile. Zvonurile vremii treceau în contul Elenei Ceauşescu orice "indicaţie" de scoa­te­re din circuitul difuzării a cărţilor, filmelor şi emisiunilor. Ea interzicea autori şi demitea directori de teatre, case de producţie sau edituri. Dar cum să-i fi ştiut Tovarăşa pe scriitori şi artişti, cu biografie şi operă?!

LECTURI DIN RAPOARTE

Cei din anturajul soţilor Ceauşescu vedeau că nici unul dintre ei nu citea cărţi. Lecturile lor se limitau exclusiv la informări şi rapoarte. Restrânse la limită erau şi relaţiile directe. Soseau la birourile lor din sediul CC în jurul orei 9:00 dimineaţa şi plecau la reşedinţă spre seară. După cină, "ieşeau" împreună la "clubul" din curtea vilei prezidenţiale. Se revedeau acolo seară de seară cu demnitarii apropiaţi. Variaţie în anturajul "clubului" era invitaţia pentru soţiile agreate. Singurul hobby cultural ce-l împărtăşeau toţi erau vizionările de filme - româneşti ori "de import". Sâmbătă liberă nu avea în România nici măcar cuplul Ceauşescu. Pentru liderul suprem, vânătoarea era sport şi destindere duminicală. Iar consoarta se delecta uneori cu câte-o vizită la cumnata Adela, soţia fratelui ei, Dumitru Petrescu.

Pe la teatru se pare că Tovarăşa nu călcase vreodată. Cu siguranţă, nu din 1965 încoace. Din informaţiile oferite de distinsul om de cultură B. Elvin (fost secretar literar la Tea­trul Naţional Bucureşti, actualmen-te redactor-şef al prestigioasei pu­blicaţii Lettre Internationale), Nicolae Ceauşescu intrase o singură dată în sala mare de spectacole a Na­ţi­o­na­lului. Interesat nu de proiectele instituţiei culturale, ci de inovaţii în arhitectura clădirii. însoţit de alaiul de demnitari, constructori şi ar­hi­tecţi, nimerise la repetiţii. Fă­cu­se cu mâna artiştilor şi personalului un ges