Gata, am plecat! Îmi amintesc de dimineaţa de iunie când mă trezesc cu inima strânsă. Am bagajele făcute, emoţii mari, sunt foarte multe necunoscute, dar mai mult de atât nu cred că pot să îmi plănuiesc drumul. Va trebui să plec, să încep să umblu şi să văd ce se va întâmpla.
Încep cu cele 218 obiective fie recomandate de ghizii mei de până acum, fie culese şi alese din ghidul de călătorie "Lonley Planet" şi de pe pagina de Facebook "273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România".
Încerc să ma axez doar pe obiectivele interesante pentru un turist străin ce ar veni să ne viziteze ţara şi prefer momentan să ocolesc locurile cu semnificaţii rezervate doar românilor, cum ar fi casele memoriale sau muzeele mai mult sau mai puţin obscure. Spuneam că am încercat să îmi fac traseul ca şi cum i-aş arăta ţara fratelui meu chinez de la o altă mamă, care nu este tobă de istorie românească ci vrea doar să vada ce avem noi mai interesant.
Prima dată vizitez Bucurestiul natal şi, neapărat, cel mai cunoscut şi mai mare simbol al nostru - Casa Poporului (sau Palatul Parlamentului, cum i se spune mai nou). Începutul turului meu nu este deloc de bun augur şi aflu cu surprindere că nu poţi intra oricum să vizitezi măgăoaia odioasă. Trebuia să îmi fac programare cu cel puţin o zi înainte pentru că în timpul verii (şi mai ales la sfârşit de săptămână) este plin de hoarde de turişti veniţi să caşte gura la marea realizare a fostului regim. Până la urmă, reuşesc să intru cu greu printre zecile de oameni şi mintea mea de arhitect se chinuie să proceseze ce îmi văd ochii. Atunci, la cald, pe blog, gândeam aşa: "Cuvântul care îmi vine în minte este MARE. Mai am şi alte cuvinte, cum ar fi ‘monumental', ‘impunător', ‘ieşit din scară', ‘zdrobitor' sau ‘kitsch', dar MARE este cel care descrie cel mai bine acest... monument. Cu siguranţă trebuie văzut. La fel
