Se amăgesc cei care cred că schimbarea va veni doar fiindcă va fi ales un tip mai simpatic decât Traian Băsescu. Puteţi caracteriza oricum această formulare. Puteţi să o acceptaţi sau să o respingeţi. Dar veţi fi de acord că ea nu reprezintă un proiect pentru România. Problema este că, în orbirea lor, prea mulţi politicieni se amăgesc la gândul că ar fi. În fiece zi lăsată de la Dumnezeu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu se întrec în a-l ataca pe Traian Băsescu, făcându-şi probabil calculul că aşa îşi vor câştiga locul în turul al doilea. „Băsescu e rău”. OK. Şi, mai departe?
Mai departe, nimic. Până la urmă, România a experimentat sistemele de putere girate de marile partide care îşi vor disputa prezidenţialele. Şi nu se poate spune că au existat deosebiri fundamentale. Ce ar mai putea aduce nou partidele lui Geoană sau Antonescu?
Este adevărat că amândoi au venit la conducere după adevărate congrese ale înnoirii, câştigând competiţiile cu „vechea gardă”. Dar s-au schimbat partidele lor cu adevărat? Ce mare reformă a adus victoria lui Mircea Geoană în PSD, din moment ce jocurile le fac tot indivizi de teapa lui Oprişan sau Mazăre, când un secretar de stat, pus la presiunile lui Ion Iliescu, este condamnat la închisoare, iar imunitatea lui Adrian Năstase este în continuare apărată cu dinţii în Parlament?
Ce vânt al schimbării se simte în PNL, din moment ce pe locul întâi în listele pentru europarlamentare a fost cocoţată Norica Nicolai? Sau când, în spatele lui Crin Antonescu, îi vedem pe Ludovic Orban şi pe Relu Fenechiu, un cuplu comic, de n-ar fi jalnic?
Da, putem spune că „Băsescu e rău”. El este pe cale să edifice – dacă nu a şi edificat deja – un sistem clientelar, nu numai de partid, ci de-a dreptul de familie. Girează o guvernare în care populismul şi incompetenţa se amestecă în proporţii periculoase. Şi, ca
