Ideea acestui articol mi-a venit aseară, urmărind meciul Ajax-Steaua, scor 2-0. După cea de-a doua reuşită a olandezilor, comentatorul partidei, Emil Grădinescu, a oferit o informaţie care mi s-a părut relevantă în contextul diferenţei de valoare şi de organizare dintre cele două echipe: autorul golului, fundaşul dreapta Van Rhijn, activează la Ajax de la vârsta de 11 ani. Cu siguranţă, Gigi Becali nu înţelege importanţa unui asemenea amănunt.

Este un lucru bine-cunoscut că marile cluburi ale Europei pun accent pe centrele de copii şi juniori în care investesc zeci de milioane de euro. Managerii profesionişti din Occident ştiu că, pentru a avea succes trebuie să aibă o strategie pe termen lung şi să contruiască dezvoltarea cluburilor de jos în sus. Bugetele coerente de venituri şi cheltuieli, politicile consistente de marketing şi de comunicare, mixul eficient dintre transferurile unor mari vedete şi promovarea tinerilor valoroşi din propria pepinieră, precum şi campaniile susţinute de fidelizare a suporterilor reprezintă ingredientele unui club cu adevărat profesionist. Primul unsprezece al “Lăncierilor” nu conţine nume răsunătoare, dar batavii au învins la pas cea mai în formă echipă a momentului din România. Diferenţa a fost făcută tocmai de politica de dezvoltare a celor două cluburi. Dacă Ajax funcţionează după rigorile unui mare club, Steaua este organizată după toanele patronului Gigi Becali, care nu are habar de ceea ce înseamnă management profesionist. Steaua a trăit şi a jucat în ultimii ani după chipul şi asemănarea lui Gigi. Şi asta s-a văzut: niciun titlu de campioană de mai bine de şase ani şi performanţe financiare şi sportive foarte modeste în ceea ce priveşte transferul de jucători de alte echipe şi către alte echipe (CFR Cluj i-a dat lecţii la aceste capitole). Dacă finanţatorul investea cu cap zecile de milioane de euro pe care le-a băga