Cuvîntul bip poate fi considerat o adevărată emblemă a actualităţii: foarte nou, internaţional, de sursă engleză dar şi cu un caracter clar onomatopeic, a devenit în ultima vreme un element polisemantic şi polifuncţional. E un simbol al vremii noastre, pentru că redă în limbile umane timbrul de bază şi expresia elementară a mijloacelor electronice. Indiferent de diversitatea surselor, tot mai numeroase (telefon, computer, alarmă etc.), bip indică semnalul sonor al modernităţii grăbite. Cînd e folosit cu sensul său de bază, ca onomatopee, cuvîntul este adesea repetat (,la intrare băieţi serioşi, în costum, cu aparate din alea care fac bip-bip", atelier.liternet.ro). În cele mai multe utilizări, bip este un substantiv, adesea articulat - un bip, bip-ul (,se va auzi un nou bip", mithos.ro; "ziariştii din Buzău au primit Ťbip-ulť prietenesc prin care erau anunţaţi că e rost de-o ştire", Evenimentul zilei = EZ 3742, 2004, 5), de genul neutru, cu pluralul caracteristic în -uri (,se întîmplă să scoată trei bipuri", lug.ro). În toate utilizările sale, cuvîntul poate să apară fie adaptat ortografiei româneşti (bip), fie cu forma de origine (beep); deocamdată sînt mai numeroase cazurile de conservare a scrierii din engleză, dar şi forma adaptată înregistrează o frecvenţă destul de mare. Anglicismul beep a intrat şi în alte limbi romanice: în Internet găsim multe atestări ale sale în spaniolă sau franceză, dar numai italiana pare să-i fi admis intrarea în dicţionare (bip, substantiv invariabil, în Zingarelli 1995).

Interesante sînt evoluţiile şi specializările semantice ale cuvîntului, care ţin de specificul fiecărei limbi; în româna actuală colocvială, de exemplu, se bucură de o mare circulaţie expresia a da bip (prezentă, de altfel, într-o asociere ludic-absurdă, în textul de larg succes internaţional al unei melodii a formaţiei O-Zone: ,}i-am dat bip / şi