Biopsia de nerv este o metodă complexă, care presupune tehnici multiple şi un personal specializat în prelucrarea şi interpretarea materialului. Despre indicaţiile actuale ale acestei metode diagnostice aflăm din articolul ce poartă semnătura dnelor dr. Marilena Alexianu şi dr. Alexandra Bastian.
Neuropatiile periferice formează un grup eterogen de afecţiuni, unele genetice, altele dobândite, unele afectând numai nervul periferic, altele interesându-l în cadrul unor boli generale. Bolile nervilor cranieni, mielopatiile care afectează neuronii coarnelor anterioare, ca şi bolile rădăcinilor spinale constituie capitole aparte, pentru diagnosticul cărora nu se recomandă biopsia de nerv. Printre neuropatiile genetice cele mai frecvente sunt neuropatiile ereditare senzitivo-motorii demielinizante, neuropatiile ereditare senzitivo-motorii axonale, neuropatiile ereditare recurente (neuropatia cu sensibilitate la presiune, neuropatia de plex brahial), boala Dejerine-Sottas, neuropatia axonală gigantă, ataxia Fridreich, neuropatiile senzitive. Tot în cadrul neuropatiilor genetice sunt cuprinse şi formele care fac parte din tabloul unor boli genetice metabolice şi degenerative ca boala Refsum, leucodistrofiile globoidă şi metacromatică, adrenoleucodistrofia, boala Fabry, boala Tangier etc. Neuropatiile dobândite cuprind două mari categorii: cele în care nervul periferic este afectat primitiv – neuropatiile inflamatorii de tip Guillain-Barré, neuropatiile toxice (plumb, alcool, droguri etc.) – şi cele în care nervul periferic este afectat în cadrul unei boli generale: diabet, vasculite, gammapatii, mielom şi alte neoplazii, SIDA etc. Neuropatiile sunt boli invalidante, cu evoluţii variabile: cele genetice au evoluţie îndelungată, cele dobândite progresează, de obicei, rapid, uneori inexorabil. Dezvoltarea geneticii moleculare în ultimii ani şi importa