Semnal FP. Partidele din Gernania văd Internetul doar ca pe un instrument de a-şi face publicitate, nu şi ca pe un mod de a strânge fonduri, de a atrage voluntari şi de a crea mişcări de susţinere a candidaţilor - parcă se tem de puterea de mobilizare a maselor.
Mulţi se întreabă de ce preşedintele american Barack Obama este mai popular în Europa decât lideri precum Angela Merkel, Silvio Berlusconi sau Nicolas Sarkozy. Pe lângă carisma acestuia, o explicaţie ar putea fi modul în care şi-a dus campania electorală din 2008.
Establishment-ul politic european s-a grăbit să urmeze acest model de succes. În prezent aproape fiecare politician are un canal propriu de YouTube, o pagină de Facebook sau un blog. Mai mult, peste 600 de politicieni germani au participat la un curs despre stilul de "campanie Obama", scrie Washington Post
Chiar dacă la nivel retoric interesul pentru campania online a crescut, mai ales în Germania care se apropie de ziua alegerilor, partidele şi candidaţii n-au dovedit că au strategii coerente şi dinamice pentru web. Multe dintre posturile de pe bloguri sunt ştiri vechi culese din presă iar grupurile lor de Facebook sunt mai sărace la numărul de prieteni decât cele ale unui adolescent american mediu.
„Politicienii nu crează aceste spaţii virtuale pentru a comunica cu alegătorii, ci pentru a arăta presei că sunt moderni şi importanţi”, explică un reprezentant al CDU.
La rândul său, Markus Beckedahl, cunoscut blogger şi consultant new-media, consideră că principalele partide sunt birocraţii masive, etanşe, care se tem să-şi asume riscuri politice, aşa cum se întâmplă în SUA. „Politicienii se tem să nu piardă controlul, aşa că nu au o strategie de interacţiune. Site-urile lor sunt doar afişe virtuale cu filmuleţe plictisitoare şi foarte puţini dintre ei interacţionează cu utilizatorii”, explică