Votantii bucuresteni au preferat utopia solutiilor practice, caprioarele inelelor circulare, autostrada suspendata pasajelor subterane, impostura smechera tehnicismului mediocru. Au pus stampila pe copia caricaturizata a lui Traian Basescu, si nu pe trimisul lui Traian Basescu la Primaria Capitalei.
Sorin Oprescu a fost ales impotriva bordurilor lui Adriean Videanu, pentru ca arata bine, pentru ca e smecher, pentru ca e doctor, pentru ca e, chipurile, independent si antisistem, pentru ca e altcineva. Vasile Blaga nu a fost ales pentru ca e incruntat, pentru ca e „buldogul lui Basescu“ si continuatorul lui Videanu, dar mai ales pentru ca n-a izbutit sa-si mobilizeze alegatorii cu o viziune. N-a reusit sa capete inaltime, privind Bucurestiul doar de la nivelul solului.
Votul din Bucuresti este o victorie a formei asupra continutului. Alegatorii au fost atenti la fizionomiile si limbajul candidatilor, nu la programe sau solutii, si sensibili la adecvarea acestora la peisajul cotidian bucurestean. Informatiile negative despre candidati au trecut cu viteza sunetului pe langa urechile lor. N-a contat nici copilaria la pieptul Securitatii a lui Sorin Oprescu, nici maturizarea lui politica sub atenta supraveghere a profesorului Ion Iliescu, nici fraudele din dosarele de candidat la Primaria Capitalei, de profesor si de revolutionar. Oprescu e dintre noi, Blaga vine de pe o alta planeta, indepartata, unde se vorbeste o limba ciudata, cu „patrunderi“, „defluiri“ etc.
Victoria lui Sorin Oprescu ne arata si ca electoratul bucurestean nu mai raspunde reflex cu un vot negativ la mesajele politice care au dominat tranzitia postcomunista. Mineriade, comunism, coruptie, Iliescu, stanga, nu resusciteaza spaimele de altadata, sunt istorie. In orice caz, nu intr-o asa de mare masura incat un candidat al dreptei, indiferent care ar fi acela, sa c
