- o telenovelă -
Taxa de primă înmatriculare ar trebui să ia premiu pentru telenovela anului 2007 (cu şanse mari de a-şi păstra titlul şi în 2008): are neprevăzut, are lacrimi, are conflicte bazate pe interese ascunse (sau pe secrete ale unor personaje pe care ceilalţi le află prea tîrziu), are răsturnări de situaţie şi, mai ales, se lungeşte enorm, deşi ar putea fi lămurită scurt (dar atunci care ar mai fi farmecul?...).
Totul a început, să ne reamintim, de teamă ca nu cumva, după aderarea la UE şi eliminarea tuturor taxelor vamale, cetăţenii români să dea buzna în Occident şi să-şi aducă de acolo maşini cumpărate la mîna a doua. Aşa se întîmplase în Polonia, cu consecinţe serioase asupra producţiei şi vînzării de maşini noi. Introducerea taxei a funcţionat: aducerea maşinilor second-hand din alte ţări nu a fost un fenomen de masă, iar vînzările de maşini noi au crescut constant. S-a interpretat, aşadar, această taxă ca o măsură care să apere interesele producătorilor şi vînzătorilor de maşini noi. Dat fiind că premierul este acţionar la o firmă care importă maşini, s-a glosat şi asupra interesului său personal în introducerea acestei taxe. În SUA, într-o situaţie de acest gen, producătorii şi importatorii de maşini ar fi făcut lobby pe faţă, pentru a-şi apăra un interes pe care îl consideră legitim; la noi ("la noi" în Europa, vreau să zic), se practică chichiţele avocăţeşti (cum să introduci o taxă care îi protejează pe unii şi îi dezavantajează pe alţii, fără să încalci normele europene privind concurenţa, libera circulaţie a mărfurilor etc.) şi, mai ales, se practică volutele retorice. Pe scurt, ipocrizia. Deşi era vorba despre o taxă care să protejeze piaţa de maşini noi, s-a recurs - pentru "marketizare" - la o formulă care amesteca două componente la care omuâ, bunăoară, de-un paregzamplu, ar trebui să vibreze: protecţia mediului şi demnitat
