După 20 de ani de la căderea comunismului, guvernul de la Bucureşti are în vedere o împărţire administrativă care şterge cu totul amintirea vechilor scaune secuieşti. Maghiarii protestează.
Marşul secuilor din 27 octombrie este cea mai amplă formă de protest a maghiarilor din 1990 încoace. Cu toate acestea, marşul de duminică a avut fragilitatea calmă a unei manifestaţii de mici dimensiuni, căci zecile de mii de persoane (organizatorii au raportat peste 100.000) nu s-au adunat nicio clipă laolaltă într-o masă ameninţătoare de oameni, răsfirându-se simbolic de-a lungul unei artere transversale a Ţinutului Secuiesc de la Chichiş la Breţcu. Au fost potrivit organizatorilor 14 puncte de întâlnire şi au fost organizate 26 de coloane pe lungimea a 53 de kilometri. Unul dintre liderii manifestaţiei, Tamas Sandor, preşedintele UDMR Covasna, a declarat: „Ţinutul Secuiesc aparţine acelora care cred în el. Niciodată nu vom renunţa la credinţa noastră pentru dobândirea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc.“ Iar preşedintele UDMR a confirmat mesajul: „Prin năzuinţele noastre de autonomie, prin ţelurile noastre, nu vrem să luăm nimic nimănui, nici românilor, nici maghiarilor, nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăţi, nici decizii, nici drepturi. Cerem însă ca noi secuii, maghiarii din Transilvania şi Ţinutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc.“ Pe o pancartă purtată în marş scrie de asemenea: „Vrem autonomie, Nu independenţă“.
Cu toate acestea, nu putem vorbi de o radicalizare subită a minorităţii maghiare. Ca să înţelegem cum se cuvine mesajul manifestaţiei de duminică trebuie să aşezăm faptele în contextul politic mai larg.
Guvernul USL a lucrat de-a lungul acestui an la un proiect de regionalizare a ţării care a ignorat se pare în toate variantele sale dorinţele minorităţii maghiare. Ministrul Liviu Dragnea