Varsat de vint Fara politica si fara fotbal poti trai, traiesti chiar fara cultura, fara o minima libertate, dar fara culturi agricole, canci! Totusi, foamea poate fi uneori inselata, daca nu potolita. Sint citeva domenii la care ne pricepem cu totii, indiferent de profesia, pregatirea si experienta noastra: la politica, la agricultura, la sport (indeosebi la fotbal). S-o luam pe sarite: cind e vorba de a alcatui o echipa, locala sau nationala, fanii (inclusiv eu) au intotdeauna cel mai bun „unsprezece", care cistiga meciuri imaginare, in timp ce echipa alcatuita de antrenor cistiga sau pierde meciuri reale. De aici, entuziasmul sau revolta chibitilor. Tot asa, pe scena politica (fierbinte, la ora actuala) „actorii"" votati de noi sint/ar trebui sa fie cei mai buni, desi unii dintre ei, dupa ce au reusit sa intre in distributie, isi uita rolurile... Dar din chestia asta nu moare nimeni, cel mult traieste o dezamagire. Mai grav este cind ne dam cu presupusul intr-un domeniu vital: agricultura. Aici, deciziile amatoristice pot produce, daca nu un colaps national, o agonie nesfirsita. Ciudat sau nu, cei mai priceputi in treburi agricole nu sint specialistii, sau, cel putin, lucratorii ogoarelor, ci politicienii, adica acea categorie de indivizi care se pricep la toate. Sau, daca nu se pricep la nimic, sint „varsati" la agricultura. A se vedea, spre edificare, profesia celor care au ocupat, dupa 1989, fotoliul de ministru al Agriculturii. Altminteri, ministri, prim-ministri, sefi (succesivi) ai statului fac, periodic, pariuri cu agricultura. Asta cu atit mai mult la noi, care sintem, prin traditie si vocatie (ironica), o tara „eminamente agara". Neagra taranie din care venim, chiar daca ne-am desprins, unii, de coada vacii, ne face sensibili la ce se intimpla in lumea satelor. Insa reactia noastra nu difera cu mult de aceea a spectatorilor la un meci, la un film sau la o