Doftana, inchisoarea, este azi inchisa. Sta sa cada. Nimeni nu-i calca pragul. Acum sapte ani insa eu am intrat in Doftana si am facut un reportaj despre ea. Bucurati-va, ca intrati in inima si creierul puscariei, prin oamenii ce i-au stat in preajma.
Privesc spre Doftana, prin gratii de fier
N-o lua pe Valea Doftanei. Ia-o spre Telega. Ia dreapta, asa, acolo urci spre Doftana. Generatii intregi au facut la fel. Au ajuns pionieri. Utecisti. Astazi, aceeasi munca de pionierat: fura caramizi pentru nenorocitul de sopron sau pentru infierbintarea unor amarite de sale; fac rost de un milion si jumatate, taxa de intrare; lasa doar femeia-supraveghetor sa impinga poarta ruginita; se strecoara in liniste si pace. Veveritele si sobolanii se aud aruncindu-ti din inaltimi vreo tigla ori caramida, suvenir de amintire. Doftana nu se lasa vazuta decit de milionari, de rusine sau de alta boala. E prabusita, iar cind se aude ca hidoasa poate fi discoteca, hotel sau alta aratare, vocea locala e speriata de penibil.
Leonard Ion, fost ingrijitor Ia Doftana
La puscarie veneai la prima ora, ca se facea apel, ca la condamnati si, cind venea Ceausescu, dar n-a prea fost, cit am fost eu, de doua ori, cind venea al mare era prapad, ca nu ma lasa sa stau in preajma ca io nu ma barbieream. Si Ceausescu ina prinsese o data prin curte, cind a fost prima oara si n-a zis nimic, dar a venit un om de-al lui si m-a urecheat si m-a batut de mi-a sunat apa-n cap. Ca am si acum semnul si culmea e ca m-a insemnat, ca zice nevasta ca acolo unde m-a tras ala a crescut parul ca de drac. Nevasta-mea zice de o diavoleasca.
Era bine pe vremea lui nea Nicu, duceam cerere ca vrem douazeci de lame de ras si ne dadea numai cite patru, una pe saptamina, dar imi spusese unul ca e bine sa zici multe ca sa se vada ca vrei sa fii curat. I-o taiam frunzele la Doftana si coseam iarba, d
